Testul de mai sus rulează pe tastatura românească, cu ș și ț cu virgulă dedesubt. Fără cont și fără plată. Scorul numără tastele nimerite din prima.
Sunt două caractere diferite care arată aproape la fel. Româna cere virgula dedesubt: ș este U+0219 și ț este U+021B. Sedila, ş și ţ, aparține turcei.
Confuzia are o istorie. Ani la rând, Windows a livrat aranjamente românești care scoteau sedila, iar o bună parte din textul mai vechi de pe internet o poartă și azi. Ochiul nu o prinde la corectură.
Aici se prinde. Textele acestui site folosesc exclusiv virgula, 44 de ș și 40 de ț, și niciun caracter cu sedilă. Dacă tastatura ta scoate ş în loc de ș, poziția aceea se numără greșită, la fel ca orice alt caracter greșit.
Verificarea e simplă: pe tastatura românească de aici, ș și ț sunt taste adevărate, iar ş și ţ nu există deloc. Dacă îți ies, ești pe aranjamentul vechi.
ş nu e o variantă stricată a lui ș, ci o literă cu treaba ei. În turcă se citește altfel și stă pe tastatura turcească, unde îi este locul.
Site-ul acesta are ambele. Pe tastatura turcească de aici ş este o tastă reală și apare de 63 de ori în textele turcești. Pe cea românească nu are tastă, fiindcă româna nu o folosește.
Așa că nu e o subtilitate de tipograf. Sunt două litere din două limbi, iar testul le deosebește pentru că și codificarea le deosebește.
ă, â, î, ș și ț stau fiecare pe o tastă proprie. Nu există nicio tastă moartă pe acest aranjament, deci nu plătești apăsări care nu scriu nimic, așa cum se întâmplă în spaniolă sau greacă.
ș a ajuns chiar pe rândul de repaus, lângă l, sub degetul mic drept. ț stă tot pe degetul mic drept, un rând mai jos. Degetul acela are, prin urmare, mai mult de lucru decât într-o limbă fără diacritice.
În textele de aici, ă apare de 134 de ori, î de 33 și â de 26. ă este diacriticul care contează cu adevărat pentru ritm; celelalte două se împart după o regulă de ortografie, nu după sunet.
Așteaptă-te la cinci până la cincisprezece mai puțin decât pe alte site-uri. Două decizii explică diferența.
Typepace arată scorul net, nu brut. Brutul numără tot ce ai scris; netul numără doar ce a ieșit corect din prima. Distanța dintre ele este prețul greșelilor tale, în aceeași unitate ca viteza.
Iar corectura nu răscumpără nimic. Când te întorci cu backspace, poziția a fost deja judecată în clipa în care ai trecut peste ea. La diacritice regula asta se simte cel mai tare, fiindcă un cuvânt scris cu sedilă în loc de virgulă se citește perfect și rămâne greșit.
Lista de cuvinte și citatele sunt românești de la bun început. Lista urmează frecvența reală de folosire și nu este o listă englezească tradusă; citatele sunt proverbe și rânduri rămase anonime, fiindcă așa circulă un proverb.
Textele lungi și cele de birou funcționează invers, și e mai bine spus pe față: sunt același fragment în toate limbile site-ului, adus în română și potrivit cu sumele și datele lui. Este intenționat. Cine scrie același text în română și în engleză își compară două încercări proprii, nu două feluri de text.
La scor nimic, la degete tot. Testul numără caracterele care ajung, nu ce scrie pe taste. Ambele aranjamente standardizate scot virgula corectă, deci diacriticele tale vor fi bune. Se schimbă doar unde stau: pe Programatori diacriticele se iau cu AltGr de pe literele apropiate, așa că notele despre rândul de repaus din pagina asta nu descriu tastatura ta.
Scrie un ș aici și uită-te la rezultat. Dacă poziția se numără greșită deși ai apăsat tasta corectă, sistemul tău livrează ş cu sedilă. Pe Windows recent alegi Română (Standard) sau Română (Programatori) și problema dispare; aranjamentele vechi, dinainte de standardul din 2004, sunt cele care mai scot sedilă.
Da, fiecare loc unde textul cere un diacritic și primește litera simplă. Un s în loc de ș este un caracter greșit ca oricare altul. Cuvântul rămâne citibil, ceea ce face greșeala ușor de ratat la o recitire rapidă.
Înmulțește cu cinci. Prin convenție un cuvânt înseamnă cinci caractere, iar cifra de pe ecran este calculată pe aceeași convenție, deci 40 înseamnă 200 de caractere pe minut, iar 60 înseamnă 300. Prescurtarea wpm de pe ecran este englezească, măsura este aceeași.
Ca măsurătoare are, ca antrenament nu ajunge. Îți spune unde ești acum și ce taste îți mănâncă timpul. Pentru trecerea la zece degete există partea de lecții a site-ului, care pornește de la rândul de repaus și așază pașii în ordine, iar testul îl folosești între ele ca să vezi dacă s-a mișcat ceva.